ventricea

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. Plantă erbacee, cu tulpina culcată, cu flori mari, albastre, la subțioara frunzelor (Veronica tournefortii). Un gorun negru și singuratic pe lîngă care trec... e năpădit la poale de ventricele. CAMIL PETRESCU, O. I 266.

ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle, art. ventricélele

ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle

VENTRICEÁ s. v. ventrilică.

ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].

VENTRICEA s. (BOT.; Veronica tournefortii) ventrilică.