velă

VÉLĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcațiune cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

VÉLĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

VÉLĂ, vele, s. f. Pînză de corabie; p. ext. corabie sau barcă cu pînze. Un italian tînăr, care lucra la depozitul de materiale, a furat un bal de pînză de vele. BART, E. 277. Uzi de apă, cu velele și frînghiile catargelor rupte, comanda sfîșiată, iar pe puntea și coverta vasului sta sarea s-o iei cu lopata. DUNĂREANU, N. 149. În velele plutinde adie vîntu-ușor. BOLINTINEANU, O. 237.

vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle

vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle

VÉLĂ s. (MAR.) pânză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)

VÉLĂ s. v. velier.

VÉLĂ s.f. Pânză de corabie; (p. ext.) ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcații cu pânze. [< it. vela].

VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela)

vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl.

VÉLĂ ~e f. 1) Pânză care, sub acțiunea curenților de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcații cu pânze. /<it. vela

velă f. pânză de corabie: printre valuri a navei velă EM.

*vélă f., pl. e (it. vela, d. lat. velum, pl. vela, pînză de corabie, văl. V. văl). Mar. Pînză de corabie: o corabie cu vele.

velă s. v. VELIER.

VELĂ s. (MAR.) pînză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)