velniș

VÉLNIȘ, velniși, s. m. Arbore înalt cu scoarța cenușie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roșietice dispuse în umbele; vânj (Ulmus levis). – Et. nec.

VÉLNIȘ, velniși, s. m. Arbore înalt cu scoarța cenușie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roșietice dispuse în umbele; vânj (Ulmus levis). – Et. nec.

VÉLNIȘ, velniși, s. m. Specie de ulm cu frunzele ovale, cu florile verzui sau roșietice; crește prin dumbrăvi și păduri sau cultivat ca plantă decorativă (Ulmus effusa); vînj.

vélniș s. m., pl. vélniși

vélniș s. m., pl. vélniși

VÉLNIȘ s. (BOT.) 1. (Ulmus effusa) ulm, vânj. 2. (Ulmus laevis) (pop.) vânj.

VÉLNIȘ s. v. arțar.

VELNÍȘ ~i m. Varietate de ulm cu frunzele ovale și cu flori verzui sau roșietice. /Orig. nec.

velniș m. soiu de ulm cu florile atârnate în jos și dispuse în umbele (Ulmus effusa). [Cf. vânj].

vélniș, V. veniș.

véniș (Mold.) și vélniș m. (cp. cu ung. venic, lăuruscă). Un fel de ulm (ulmus effusa). – Veniș în Nț. (rev. I. Crg. 3, 346). = „ulm”.

velniș s. v. ARȚAR.

VELNIȘ s. (BOT.) 1. (Ulmus effusa) vînj, (reg.) ulm. 2. (Ulmus laevis) (pop.) vînj.^[1]

Ulmus laevis Pali. (syn. U. effusa Willd), « Velniș ». Specie care înflorește primăvara-devreme. Flori mov cu pedunculi lungi (pînă la 8 stamine, antere albe), pînă la 25, în mănunchiuri alungite, pendente. Fruct, cm lungime, păros pe margine, cu sămînța în mijloc. Frunze eliptice, pînă la 12 cm lungime, acuminate, dublu-serate, nesimetrice la bază, pe partea inferioară verzi- cenușii cu peri moi, pe cea superioară verzi-închis, glabre. Arbore, 30 m înălțime, coroană lat-rotundă, tulpină cu ritidom brăzdat superficial, lujerii tineri păroși.