vechil

VECHÍL, vechili, s. m. 1. (În trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie, om de încredere al unui moșier; administrator de moșie. 2. (Înv.) Avocat. – Din tc. vekil.

VECHÍL, vechili, s. m. 1. (În trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie, om de încredere al unui moșier; administrator de moșie. 2. (Înv.) Avocat. – Din tc. vekil.

VECHÍL, vechili, s. m. 1. (În trecut) Persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie; administrator. V. vătaf. Nu e bine să ai clăcași risipiți pe două poște jur împrejur... Cu șapte vechili și era greu să le vie de hac. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Trăsese targa pe uscat, vită în jug sub biciu vechilului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 219. Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor, care era vechil la Leonida. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. ♦ (Învechit) Locțiitor de domn (sau de împărat). Orînduind vechil în locul său... ca să oblăduiască împărăția... pînă să se întoarcă. GORJAN, H. I 3. 2. (Învechit) Avocat. Am studiat legile. – Vrei să te faci vechil? ALECSANDRI, T. 1336. Și-au tocmit un vechil, ca să le apere dreptul. NEGRUZZI, S. I 280.

vechíl s. m., pl. vechíli

vechíl s. m., pl. vechíli

VECHÍL s. v. administrator.

VECHÍL s. v. avocat, locțiitor, regent, substitut.

vechíl (-li), s. m. – 1. Substitut, împuternicit, reprezentant. – 2. Avocat, apărător. – 3. Administrator, curator. – Mr. vechil’u. Tc. (arab.) vekil (Roesler 590; Șeineanu, II, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), cf. ngr. βεϰίλης alb., bg. vekil, sb. većil. Sensurile 1 și 2 sînt înv. – Der. vechilet, s. n. (putere, autorizație, mandat), din tc. vekjalet; vechilemea, s. f. (putere, mandat), înv. din tc. vekileme; vechilîc, s. n. (reprezentare, substituire), din tc. vekilik; vechilie, s. f. (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).

VECHÍL ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vătaf. /< turc. vekil

vechil m. 1. advocat: și-au tocmit un vechil, ca să le apere dreptul NEGR.; 2. mandatar, om de încredere: a lua moșia dela vechilul d-sale AL. [Turc. VEKIL].

vechíl m., pl. lĭ (turc. [d. ar.] vekil). Vechĭ. Mandatar, locotenent, procurator, administrator. Azĭ (ob. vi-). Mold. Intendent, econom, vătav ș. a. Rar. Fruntaș la munte. Munt. Epistat. V. cĭocoĭ.

vechil s. v. AVOCAT. LOCȚIITOR. REGENT. SUBSTITUT.

VECHIL s. administrator, (înv.) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf. (~ al unei moșii.)