valorare

VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare.

VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui. – Din valoare.

VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a prețui.

valorá (a ~) vb., ind. prez. 3 valoreáză

valorá vb., ind. prez. 1 sg. valoréz, 3 sg. și pl. valoreáză

VALORÁ vb. 1. a face, a prețui, (rar) a prețălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ un milion de lei.) 2. v. prețui.

VALORÁ vb. I. intr. A avea, a reprezenta o valoare; a prețui. [< valoare].

VALORÁ vb. intr. a avea, a reprezenta o valoare; a prețui. (< valoare)

valorà v. 1. a fi de un preț oarecare: stofa valorează o sută de lei; 2. fig. a fi de un merit oarecare.

*valoréz v. (d. valoare. Fr. se zice valoir, it. valére). Am valoare, prețuĭesc, fac: ácest cal, această trăsură valorează o mie de francĭ.

VALORA vb. 1. a face, a prețui, (rar) a prețălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie de lei.) 2. a prețui, (fig.) a cîntări. (Opinia lui ~ mult.)

APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59.

CONSCIENCIA MILLE TESTES (lat.) conștiința valorează cât o mie de martori – Quintilian, „De institutione oratoria”, 5, 11, 41.