valonă

VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone.

VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populația lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.

valón adj. m., s. m., pl. valóni; adj. f., s. f. valónă, pl. valóne

valónă (idiom) s. f., g.-d. art. valónei

valón s. m., adj. m., pl. valóni; f. sg. valónă, g.-d. art. valónei, pl. valóne

valónă (dialectul) s. f., g.-d. art. valónei

VALÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Walonia (sudul Belgiei). ◊ (s. n.) dialect galo-roman vorbit de valoni. (< fr. wallon, germ. Wallone)

walon a. originar din provinciile meridionale ale Belgiei. ║ m. locuitor din acea țară.

*valón, -ă adj. (rudă cu Gal și Valah). Francez din Belgia. Adv. De Valon, al Valonilor: dialectu valon.

VALÓNĂ s. f. (< fr. wallon, germ. Wallone): limbă romanică vorbită de valoni, descendenți ai vechilor gali, în provincia Valonia din sudul Belgiei. Este una dintre cele două limbi oficiale ale Belgiei, alături de flamandă (v.). Este structurată pe dialecte ale limbii franceze. Câștigând cu timpul supremația politică și economică, valonii au determinat răspândirea limbii franceze în Belgia. Între valonă și flamandă se desfășoară de multă vreme (mai ales azi) o luptă acerbă pentru supremație în statul belgian.