vacuum

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum.

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum.

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție prin fierbere Ia o presiune mai joasă decît presiunea atmosferică.

vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri

vácuum s. n. (sil. -cu-um), pl. vácuumuri

VÁCUUM s. v. vid.

VÁCUUM s.n. 1. (Fiz.) Vid; gol. 2. Aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. [Pron. -cu-um, pl. -muri. / < lat., fr. vacuum].

VÁCUUM s. n. 1. (fiz.) vid. 2. ~ -extractor = aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale. 3. aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. (< fr., lat. vacuum)

vacuum s. v. VID.