uzurpare

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod abuziv drepturi, demnități, bunuri care aparțin altuia. Tu cine ești? Ce cauți aici? De ce l-ai omorît să-i uzurpi locul? C. PETRESCU, R. DR. 311. ◊ Fig. Iacă cum uzurpă ea [vocala străină] dreptul vocalelor noastre. NEGRUZZI, S. I 262. ◊ Refl. reciproc. (Rar) Cutreierau lumea, împărțindu-și moștenirea, războindu-se între dînșii, uzurpîndu-se unul pe altul. C. PETRESCU, R. DR. 44. – Prez. ind. și: uzurpez (BĂLCESCU, O. II 271).

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa. Uzurparea unui drept.

uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri

uzurpá vb., ind. prez. 1 sg. uzúrp, 3 sg. și pl. uzúrpă

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpării; pl. uzurpări

UZURPÁ vb. 1. (înv. și reg.) a săpa, (înv.) a răpști. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.)

UZURPÁRE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].

UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa].

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare)

A UZURPÁ uzúrp tranz. (bunuri, drepturi, titluri etc.) A-și însuși în mod fraudulos, ilicit. /<fr. usurper, lat. usurpare

uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat.

*uzúrp, a -á v. tr. (lat. usurpare, din *usu-rápere, a răpi pin uz). Ocup (apuc) fără drept pin violență saŭ pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A uzurpa numele de învățat.

*uzurpațiúne f. (lat. usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și -áție, dar ob. -áre.

UZURPA vb. 1. (înv. și reg.) a săpa, (înv.) a răpști. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.)

UZURPARE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)