uvulă

UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.

UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.

UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor (2).

uvúlă s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúle

uvúlă s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúle

UVÚLĂ s. v. omușor.

UVÚLĂ s.f. (Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (pop.) omușor. [< fr. uvule, it., lat. uvula].

UVÚLĂ, uvúle, s. f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și NODEX]

UVÚLĂ ~e f. Apendice muscular din partea posterioară a cavității bucale, care contribuie la închiderea foselor nazale în procesul deglutiției; omușor; gușter; împărătuș. /<fr. uvule, lat. uvula

UVULĂ s. (ANAT.) luetă, omușor, (reg.) gușter, împărătuș, limburuș, mosor, oușor.