urina

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner.

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.

URÍNĂ s. f. Lichid secretat de rinichi și eliminat prin organele urinare.

uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne

uriná vb., ind. prez. 1 sg. urinéz, 3 sg. și pl. urineáză

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.

URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URÍNĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina)

A URINÁ ~éz intranz. A elimina urină din vezica urinară; a se uda. /<fr. uriner

URÍNĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

urinà v. a scoate urina.

urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș.

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)

A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.