ulmit

ulmí, ulmésc, vb. IV (înv.) V. ulmá.

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].

ulmésc v. tr. V. adulmec.