ulcică

ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla).

ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. * ollicella (< olla).

ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. 1. Oală mică (făcută mai ales din lut). V. cană, ceașcă. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. Cumpărau din obor talere de lemn și ulcele de pămînt. PAS, Z. I 170. Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. REBREANU, R. II 60. Expr. A se face (sau a fi) oale și ulcele v. oală. ♦ (În superstiții) Oală în care se prepară băuturi vrăjite, farmece; p. ext. vrajă, farmec, descîntec. Unde-a fi, n-ai grijă... îl aduc eu cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 364. ◊ Expr. A-i pune cuiva ulcica sau a-i face cuiva de dragoste cu ulcica = a face farmece pentru a atrage pe cineva, a-l face să se îndrăgostească de cineva, a fermeca pe cineva. Ți-a pus ulcica la polcovnicu! zice cocoana pufnind de rîs. CARAGIALE, P. 36. Doamne, mulți cuconași zăresc eu aici, cărora le-aș face de dragoste cu ulcica. ALECSANDRI, T. I 104. 2. (Popular) Izolator electric fixat pe stîlpii liniilor aeriene electrice (în special la liniile de telecomunicații). Spărgeam ulcelele de marmoră de la firele telefonice. STANCU, D. 139.

ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcélele

ulcícă v. ulceá

ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle

ulcícă v. ulcea

ULCEÁ s. v. ulcică.

ULCÍCĂ s. 1. ulcea, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.) 2. v. oliță.

ulceá (-éle), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner. Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la olla (Pușcariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece; Arg., căpățînă).

ULCEÁ ~éle f. 1) Vas mic de lut pentru păstrat sau băut lichide. 2) Conținutul unui asemenea vas. [G.-D. ulcelei; Var. ulcică] /<lat. ollicella

ulcea f. V. ulcică.

ulcică f. oala mică: a face cuiva cu ulcica, a-i descânta de dragoste. [Și ulcea = lat. *OLLICELLA; sensul figurat se rapoartă la ulcica de care se servă babele spre a descânta].

ulceá f., pl. ele (lat. *ollicella, dim. d. olla, oală. Cp. cu pelcea, vălcea). Oală mică, bardac, pahar de lut. A pune cuĭva ulceaŭa, a-ĭ face cu ulceaŭa, a-ĭ face farmece ferbînd ceva într’o ulcea și descîntînd, cum fac babele. – În est și ulcică, pl. tot ulcele.

ulcícă, V. ulcea.

ULCEA s. ulcică, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.)

ULCICĂ s. 1. ulcea, (reg.) bobică, (prin Munt.) boalcă. (~ de lut.) 2. oliță, (Ban. și Transilv.) olcuță. (~ emailată.)

a face ulcele expr. (intl.) 1. a bate rău de tot. 2. a omorî.