uităcie

uităcíe s.f. (reg.) starea uitucului.

uităcie f. starea uitucului: trezindu-se din uităcie ISP.

uĭtăcíe, V. uĭtucie.

uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ.