tătărime
8 definiții pentru tătărime
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătăresc; mulțime de tătari. Iar tătărimea cuprinsă de două părți se măcina și se mistuia ca pleava. GANE, N. III 8. Tătărimea purcedea Și pe Gruie mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 79.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TĂTĂRÍME f. (colectiv de la tătar) 1) Totalitate a tătarilor; neamul tătăresc. 2) Mulțime de tătari. /tătar + suf. ~ime
- sursa: NODEX 2002
- permalink
tătărime f. neamul tătăresc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
tătăríme f. Totalitatea Tătarilor saŭ mulțime de Tătarĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink