tămândare

TĂMÂNDÁ vb. v. amâna.

TĂMÂNDÁRE s. v. amânare.

tămândá, tămấnd, vb. I (reg.) 1. a amâna, a tărăgăna. 2. a trece.

tămî́nd, a -á v. tr. Trans. Rar. Amîn, trăgănez.

tămînda vb. v. AMÎNA.

tămîndare s. v. AMÎNARE.