tălpășiță

TĂLPĂȘÍȚĂ s. f. 1. (Reg.) Talpă la sanie. 2. (Art., în expr.) A(-și) lua tălpășița = a pleca repede, dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge. – Tălpaș + suf. -iță.

TĂLPĂȘÍȚA s. f. art. (În expr.) A(-și) lua tălpășița = a pleca repede dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge. – Tălpaș + suf. -iță.

TĂLPĂȘÍȚĂ s. f. (Numai în expr.) A-și lua tălpășița v. lua (IV).

tălpășíță s. f., g.-d. art. tălpășíței

tălpășíță s. f.

TĂLPĂȘÍȚĂ f.: A-și lua ~a a fugi de undeva (de frică, de rușine); a părăsi repede un loc; a o șterge. /tălpaș + suf. ~iță

tălpășiță f. în locuțiunea familiară a-și lua tălpășița, a pleca repede: apoi își ia tălpășița spre casă CR.

tălpășíță f., pl. e (dim. d. talpă). Fam. Iron. A-țĭ lua tălpășița, a pleca de undeva neavînd ce să maĭ cauțĭ pe acolo.