târâitor

TÎRÎITÓR, -OÁRE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.

TÂRÂITÓR, -OÁRE, târâitori, -oare, adj. Târâtor. – Din târâi + suf. -(i)tor.

tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.