târnoață

TÂRNOÁȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

târnoáță, târnoáțe, s.f. (reg.) 1. belea, sarcină, neajuns. 2. târfă.

tîrnoáță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu tîrnîĭ, atîrn). Munt. Mold. Nagodă, legătură familiară, belea, sarcină: n’are nicĭ o tîrnoață. Iron. Amant: venise cu tîrnoața după ĭa. – În Munt. est și tîrcoață.

tîrnoață s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.