tâmpinat

TÂMPINÁ vb. v. întâmpina, primi.

TÂMPINÁT s. v. întâmpinare, primire.

întímpin (est) și întî́mpin1 (vest), a -á v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.

tîmpinát n., pl. urĭ. Vechĭ. Întimpinare.

tîmpina vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI.

tîmpinat s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.