TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. – Din
fr. tropisme.
TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea etc. – Din
fr. tropisme.
TROPÍSM, tropisme, s. n. Tendință de acomodare și de orientare a unui organism într-o anumită direcție, sub influența luminii, căldurii, gravitației și a altor excitații exterioare.
Tropism e tendința pe care o au unele insecte de a zbura către lumină. MARINESCU, P. A. 47.
tropísm s. n.,
pl. tropísme
tropísm s. n., pl. tropísme
TROPÍSM s.n. Tendință de orientare, de creștere a organismelor vii, determinată de direcția din care acționează asupra lor anumiți factori fizico-chimici ca lumina, căldura etc.; tropie. ♦ Proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe ale acestora; taxie. [< fr.
tropisme, cf. gr.
tropos – răsucire].
-TROPÍE, -TROPÍSM elem. trop
2(o)-.
TROPÍSM s. n. 1. tendință de orientare a organismelor vii în funcție de un agent fizico-chimic. 2. proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe; taxie. (< fr.
tropisme)
TROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. „mișcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr.
trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme,
cf. gr. tropos)
TROPÍSM ~e n. bot. Proprietate a plantelor de a crește într-un anumit fel în funcție de acțiunea unor factori exteriori (lumină, căldură etc.). /<fr. tropisme