transsubstanțiațiune

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (Bis.) Transsubstanțiere. [Pr.: -ți-a-ți-u-] – Din fr. transsubstantiation.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (Bis.) Transsubstanțiere. [Pr.: -ți-a-ți-u-] – Din fr. transsubstantiation.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. Transsubstanțiere.

transsubstanțiațiúne s. f. (sil. -ți-a-ți-u-; mf. trans-), g.-d. art. transsubstanțiațiúnii

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. v. transsubstanțiere.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr. transsubstantiation)

*transubstanțiațiúne f. (mlat. transsubstantiatio). Teol. Acțiunea de a transubstanția. – Și transsub-. – Și -áție și -ére.

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. (BIS.) transsubstanțiere.