tractotomie

TRACTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unui tract de fire nervoase. [Gen. -iei. / < fr. tractotomie].

TRACTOTOMÍE s. f. secționare a unui tractus de fibre nervoase. (< fr. tractotomie)

TRACTO- „tract anatomic”. ◊ L. tractus „cale, drum” > fr. tracto-, engl. id., germ. trakto- > rom. tracto-. □ ~tom (v. -tom), s. n., instrument medical utilizat în tractotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de secționare a unui tract de fibre nervoase.