tovărășel

TOVĂRĂȘÉL, -ÍCĂ, tovarășei, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui tovarăș. – Tovarăș + suf. -el, -ică.

TOVĂRĂȘÉL, -ÍCĂ, tovărășei, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui tovarăș. – Tovarăș + suf. -el, -ică.

TOVĂRĂȘÉL, -ÍCĂ, tovărășei, -le, s. m. și f. Diminutiv al lui tovarăș. Ți-a fost toți tovărășei Și mi-au dat și gălbenei. TEODORESCU, P. P. 576.

tovărășél s. m., pl. tovărășéi