toporiște

TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [Var.: toporíște s. f.] – Din sl. toporište.

TOPORÍȘTE s. f. v. toporâște.

TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [Var.: toporíște s. f.] – Din sl. toporište.

TOPORÍȘTE s. f. v. toporâște.

TOPORÍȘTE s. f. v. toporîște.

TOPORÎ́ȘTE, toporîști, s. f. Coadă de coasă sau (mai rar) de topor, de secure. A tras cu cutea repede pe pana coasei de cîteva ori, pe urmă a înfipt toporîștea în pămînt. SADOVEANU, E. 121. Pînza [coasei] se întărește în... toporîște. PAMFILE, A. R. 125. Coasa... sări din toporîște. ȘEZ. I 85. – Variantă: toporíște (MARIAN, T. 3) s. f.

!toporấște/toporíște (reg.) s. f., g.-d. art. toporấștii/toporíștii; pl. toporấști/toporíști

toporíște v. toporấște

toporâște s. f., g.-d. art. toporâștii; pl. toporâști

TOPORÂȘTE s. v. coadă.

TOPORÂȘTE ~i f. Coadă de topor, de secure sau de coasă. /<bulg. toporište

toporâște, toporâști, s.f. (reg.) 1. coadă de coasă, de topor, de secure. 2. loc în pădure unde se taie copacii numai cu toporul.

toporiște f. coadă de topor sau de coasă. [Slav. TOPORIȘTE].

toporî́ĭe și coporî́ĭe (sud) și toporî́ște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.

toporîște s. v. COADĂ.

toporấște, toporâști, s.f. – (reg.) Coada de la topor sau coasă. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din sl. toporište „topor mare” (Scriban, DEX, MDA).