tompateră

TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. Acoperământ al capului sau îmbrăcăminte de modă orientală, care se purta în trecut. ♦ Fig. Persoană cu idei învechite, retrograde. [Var.: (înv.) tompatéră s. f.] – Din ngr. ton patéra „[care imită] pe tata”.

TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră.

TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. Acoperământ al capului sau îmbrăcăminte de modă orientală, care se purta în trecut. ♦ Fig. Persoană cu idei învechite, retrograde. [Var.: (înv.) tompatéră s. f.] – Din ngr. ton patéra „[care imită] pe tata”.

TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră.

TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. (Învechit) Căciulă de modă orientală, care se purta pe la începutul veacului trecut. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. ♦ (Adjectival, art., invar.) Cu idei învechite, retrograd. Te credeam om de progres... dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi. GHICA, S. 441. – Variantă: tompatéră (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.

TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră.

tombatéră s. f., g.-d. art. tombatérei; pl. tombatére

tombatéră s. f., g.-d. art. tombatérei; pl. tombatére

TOMBATÉRĂ s., adj. v. retrograd.

tombatéră (-re), s. f. – 1. Un fel de căciulă orientală care se purta la începutul sec. XIX. – 2. Bătrîn retrograd. Ngr. τόν πατέρα „(care imită) pe tata” (Tiktin; Gáldi, Dict., 262).

TOMBATÉRĂ ~e f. 1) Acoperământ pentru cap de modă orientală. 2) fig. Om ce se opune noului și susține ceea ce este vechi; retrograd. /<ngr. tón patéra

tombateră f. 1. alt nume dat ișlicu lui: dela Zavera, dascălii lepădase libadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește GHICA.; 2. fig. și fam. reacționar: e tombateră ruginit AL.; [Gr. mod. TON PATERA, căciulă după moda veche, lit. de pe vremea tatii].

tombatéră f., pl. e (ngr. tom batéra, scris ton patéra, „pe tată”, adică „care-l imitează pe tata, din timpu tatiĭ”). Vechĭ. Ișlic. Azĭ. Iron. Ișlicar, retrograd, om „de la 48”.

tombateră s., adj. v. RETROGRAD.