toaie

TOÁIE¹, toi, s. f. (Regional) Baltă adîncă; bulboacă, dornă.

TOÁIE², toi, s. f. (Bot.; regional) Omag. Se pune într-o căldare mare ca la 4-10 cofe de apă, precum și diferite plante și anume:... calapăr, lemnul-domnului, toaie. MARIAN, NA. 278.

TOÁIE, toi, s. f. (Bot.; reg.) Omag. – Ucr. toja.

TOÁIE s. v. bulboacă, bulboană, iarbă-mare, ochi, omag, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

toáie (-ói), s. f. – (Bucov.) Omag. Rut. toja (Candrea). Der. din pol. tojad, tojan „plantă otrăvitoare” (Tiktin) sau din gr. θολία (Diculescu, Elementele, 484) nu este probabilă.

toaie f. Bot. omeag. [Origină necunoscută].

toáĭe f., pl. toĭ (rut. tóĭa). Nord-est. Omeag.

toaie s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. IARBĂ-MARE. OCHI. OMAG. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.