timonă

9 definiții pentru timonă

TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.

TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.

TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cîrma unei nave. Timonier, treci la marea timonă! Piept la piept să-nfruntăm uraganul. V. ROM. iulie 1953, 74.

timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne

timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne

TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].

TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)

TIMÓNĂ ~e f. mar. Roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei. /<fr. timon, ngr. timóni

timónă, timóne, s.f. (înv. și reg.) 1. oiște, proțap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas.