tezaurizator

TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.

TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.

TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează.

tezaurizatór (rar) (-za-u-) s. m., pl. tezaurizatóri

tezaurizatór s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurizătóri

TEZAURIZATÓR s.m. (Rar) Cel care tezaurizează. [Cf. lat. thesaurisator].

TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator)

TEZAURIZATÓR ~i m. rar Persoană care tezaurizează. /<lat. thesaurisator