terteleacă

TERTELEÁC s. v. hădărag, titirez.

terteleác, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) hădărag, titirez, tertă. 2. parte a joagărului, pârghie. 3. (adj.) mic, scund, îndesat, bondoc; slab, prizărit.

terteleác și -eág n., pl. ege. Olt. Hadarag, titirez (la moară). V. ștremeleag.

terteleac s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.