tern

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorît, monoton. Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.

tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne

tern adj. m., pl. terni; f. sg. térnă, pl. térne

TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.

TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].

TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)

TERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strălucire; fără luciu. Ceramică ~ă. 2) fig. Care provoacă plictiseală; plictisitor. /<fr. terne

tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ȘTERS. UNIFORM.