termistor

TERMISTÓR, termistoare, s. n. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. [Pl. și: (m.) termistori] – Din engl. thermistor.

TERMISTÓR, termistori, s. m. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. – Din engl. thermistor.

!termistór s. n., pl. termistoáre

termistór s. n. (sil. mf. -stor), pl. termistoáre

TERMISTÓR s.n. (Fiz.) Rezistor a cărui rezistență electrică variază odată cu temperatura. [< fr. thermistor].

TERMISTÓR s. n. semiconductor a cărui rezistență electrică variază în raport cu temperatura. (< engl. thermistor)

termistór s. n., s. m. (fiz.) ◊ „Nu ne-ați spus totuși ce sunt termistoarele [realizate la Cluj] Niște elemente de circuit în semiconductoare care au proprietatea de a-și modifica rezistența electrică în raport de temperatură. Se folosesc la protecția circuitelor și a tuburilor electrice, la pornirea motoarelor, la reglarea temperaturii etc.” R.l. 10 I 75 p. 3; v. și microproducție (din fr., engl. thermistor; PR 1956; DF, DMA, LTR, DTR, TDE, DTM; DN3, DEX-S)