temporizare

TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser.

TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza.

TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. 2. A face să se producă cu intermitență. – Din fr. temporiser.

TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – V. temporiza.

TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I. Tranz. A amîna, a tărăgăna, a tergiversa.

TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de a temporiza; amînare, tărăgănare, tergiversare. Guvernul Porții, prin sistemul său... de temporizare... dăduse Rusiei o aparență de dreptate. GHICA, S. 133.

temporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 temporizeáză

temporizáre s. f., g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắri

temporizá vb., ind. prez. 1 sg. temporizéz, 3 sg. și pl. temporizeáză

temporizáre s. f., g.-d. art. temporizării; pl. temporizări

TEMPORIZÁ vb. v. amâna, lungi, tărăgăna, tergiversa.

TEMPORIZÁRE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare.

TEMPORIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. [< fr. temporiser, cf. lat. tempus – timp].

TEMPORIZÁRE s.f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; tărăgănare, tergiversare. [< temporiza].

TEMPORIZÁ vb. tr. a amâna, a tărăgăna, a tergiversa. (< fr. temporiser)

A TEMPORIZÁ ~éz tranz. rar (acțiuni, activități, soluționări etc.) A reține un timp până la o ocazie mai potrivită; a amâna în așteptarea unor condiții mai favorabile. /<fr. temporiser

temporizà v. a întârzia o acțiune în așteptarea unei ocaziuni favorabile.

*temporizéz v. intr. (fr. temporiser, d. mlat. temporizare). Tot amîn așteptînd un timp maĭ bun. V. tr. A temporiza lucrurile.

temporiza vb. v. AMÎNA. LUNGI. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA.

CORD DE TEMPORIZARE țesătură rezistentă de diferite mărimi care asigură progresivitatea deschiderii parașutei în vederea diminuării șocului mecanic.