temleac

temleác (-éce), s. n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407).

temleác, temléce, s.n. (reg.) 1. curea la lance. 2. cârlig de apucat peștele.

temleác n., pl. ece (rus. temlĕák, dragonă). Cureaŭa cu care se ține lancea după umăr (Vechĭ). Dun. de jos (timleac). Cîrlig de vre-o 40 c.m. care e legat de o frînghie și servește la apucat maĭ bine morunu prins deja cu bahoru.