teleobservare

TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.

TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.

TELEOBSERVÁ, teleobsérv, vb. I. Tranz. A observa de la distanță cu mijloace speciale. [Pr.: -le-ob-] – Tele- + observa.

TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva.

teleobservá vb., ind. prez. 1 sg. teleobsérv, 3 sg. și pl. teleobsérvă

teleobserváre s. f., g.-d. art. teleobservării

teleobservá vb. I A observa cu atenție emisiunile de televiziune ◊ „Cineva, nicăieri nu s-a specificat cine anume (sau oare teleobservatorul n-a teleobservat cu atenția cuvenită?), a scris în sfârșit o partitură, și nu o partitură «în general», ci o partitură pentru un anumit actor.” Cont. 9 III 79 p. 8 (din tele-1 + observa; DEX-S)