teatrologie

TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru.

TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor. – Din teatru.

TEATROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, literatura dramatică, organizarea și conducerea teatrelor etc. În U.R.S.S. pregătirea în domeniul istoriei și teoriei teatrului este legată de afirmarea teatrologiei ca o disciplină de sine stătătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 4/1. – Pronunțat: te-a-.

teatrologíe (tea-tro-) s. f., art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei

teatrologíe s. f. (sil. tea-tro-), art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei

TEATROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, cu literatura dramatică, cu organizarea și conducerea teatrelor etc. [Gen. -iei. / < fr. théâtrologie, cf. gr. theatron – teatru, logos – știință].

TEATROLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica și critica teatrală. (< fr. théâtrologie)

TEATROLOGÍE ~i f. Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul teoriei, practicii și istoriei teatrului, al literaturii dramatice și al organizării și conducerii teatrelor. [G.-D. teatrologiei; Sil. tea-tro-] /teatru + logie

TEATRO- „teatru, teatral”. ◊ gr. theatron „teatru” > fr. théâtro-, engl. id. > rom. teatro-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teatrologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre istoria, teoria, estetica și critica teatrală; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a improvizațiilor teatrale în scop terapeutic.