teas

TAS, tasuri, s. n. 1. Taler de balanță. ♦ (Înv. și reg.) Vas plat (rotund); tipsie, taler1. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. 2. (Înv.) Castronaș în care bărbierul își pregătește spuma de săpun. ♦ Cupă; ceașcă (de lut). 3. (Înv.) Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

TEAS s. n. v. tas.

TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler1; (astăzi) talerul1 cântarului, pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere1 ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

TEÁS s. n. v. tas.

TAS, tasuri, s. n. (Învechit; și în forma teas) 1. Vas plat, de obicei de formă rotundă; tipsie, taler, disc; (astăzi) talerul cîntarului în care se pune marfa pentru a fi cîntărită. Teasuri de aramă cizelate cu arabescuri minunate. ALECSANDRI, la TDRG. Coaja putea să-i slujească... în loc de teas. DRĂGHICI, R. 51. ◊ Fig. Către seară, pe cînd soarele începe a se ascunde în tasul său de aur din dosul dealurilor civite, ea ajunse la porțile cetății Eleusis. ODOBESCU, S. III 281. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. Stan... a umblat cu tasul prin biserică. SLAVICI, N. I 59. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul cînd bărbierește. În lume nu-i veselie Fără brici și fără teas. La TDRG. 2. Cupă; ceașcă (de lut). Dați-mi mai bine-un pic de vin; E leac de spaimă... – Ține... – A!... dar nu-i teasul plin. ALECSANDRI, T. II 77. ◊ Fig. Vlaicu vrea să dea dup-un străin pe domnița Anca... Teasul e de-acuma plin. DAVILA, V. V..119. 3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului; p. ext. chimval. Ciocneau teasuri de alamă. ALECSANDRI, P. III 156. Patru zilezani care ciocneau teasuri. La TDRG. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. Cel din Snagov are chiar aceeași structură, fiind compus și el de doi mici tasuri metalice ce se deschid pe balama. ODOBESCU, S. I 394. – Variantă: teas s. n.

TEAS s. n. v. tas.

TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cântarului pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas.

tas s. n., pl. tásuri

tas s. n., pl. tásuri

TAS s. v. taler.

TAS s. v. ceașcă, cupă.

tas (-suri), s. n. – 1. Ceașcă. – 2. Farfurioară pentru ceașcă. – 3. Terezie. – 4. Farfurie, castron, tavă. – 5. Lighenaș, lighenaș de bărbierit. – 6. Talger, instrument muzical de percuție. – 7. Capac, carcasă de ceas. – Var. teasc, pl. t(e)ase. Mr. tas(e), megl. tas. Tc. (arab.) tas (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2044; Ronzevalle 114), cf. ngr. τάσι, it. tazza, fr. tasse, sp. taza.

TAS ~uri n. 1) Recipient plat de formă rotundă. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanțe; taler. /<turc. tas, ngr. tási

tas (teas) n. 1. ceașcă de lut (în care se bea cafea): dar nu-i teasul plin AL. 2. disc de balanță, de roată; 3. disc pentru strângerea milelor: a umbla cu tasul; 4. lighenaș de bărbier; 5. pl. un fel de țimbale: teasuri de alamă cizelate cu arabescuri AL. 6. clește de lemn, unealta dulgherului. [Turc. TAS, cupă].

teas n. V. tas.

tas n., pl. urĭ (turc. tas, cupă, farfurioară, d. ar. thaça, de unde și fr. tasse, ceașcă, și it. tazza. Ngr. tási vine d. turc.). Rar azĭ. Ceașcă de lut de băut cafea. Disc de balanță (Munt.). Zarf, suport de pahar de ceaĭ ca să nu te frigă. Lighenaș de bărbier. Pl. Geamparale. A umbla cu tasu, a umbla cu discu, cu cheta. – Și teas (ea dift.).

teas, V. tas.

TAS s. disc, platou, taler, talger, (înv. și reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al unei balanțe.)

tas s. v. CEAȘCĂ. CUPĂ.

a umbla cu pantahuza / cu tasul expr. 1. a face chetă. 2. a cerși.