taurină

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine avînd ca tip taurul.

TAURÍN, -Ă, taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino.

taurín (ta-u-) adj. m., pl. tauríni; f. taurínă, pl. tauríne

taurínă1 (acid) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurínei

taurínă2 (animal) (ta-u-) s. f., g.-d. art. taurínei; pl. tauríne

taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni; f. sg. taurínă, pl. tauríne

taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei

taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne

TAURÍN, -Ă adj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca tip boul; (la sg.) animal aparținând acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin)

TAURÍNĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine)

TAURÍN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin

TAURÍNĂ f. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin