taumaturgie

TAUMATURGÍE s. f. Putere de a face minuni; magie. – Din fr. thaumaturgie.

TAUMATURGÍE s. f. Pretinsă putere de a face minuni; magie. – Din fr. thaumaturgie.

taumaturgíe (tau-) s. f., art. taumaturgía, g.-d. taumaturgíi, art. taumaturgíei

taumaturgíe s. f. (sil. tau-), art. taumaturgía, g.-d, taumaturgíi, art. taumaturgíei

TAUMATURGÍE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a face minuni. [Pron. ta-u-, gen. -iei. / cf. fr. thaumaturgie, gr. thaumatourgia].

TAUMATURGÍE s. f. pretinsă putere de a face minuni; magie. (< fr. thaumaturgie)

TAUMATURGÍE f. Pretinsă capacitate a taumaturgului. /<fr. thaumaturgie