taroc

TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Din germ. Tarock.

TARÓC, taroace, s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă cu o serie de cărți speciale.

TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Germ. Tarock (din it.).

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.

taróc s. n.

TARÓC s. n. tarot. (< germ. Tarock)

taróc s. n. – Joc de cărți cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).

TARÓC n. Joc cu 78 de cărți cu figuri deosebite de cele de pe cărțile de joc obișnuite. /<germ. Tarock

*taróc n., pl. urĭ (it. tarrócchi, de unde și fr. tarots și germ. tarok). Un fel de joc în cărțĭ cu maĭ multe cărțĭ de cît de ordinar. (O serie de figurĭ, în general 22, pe lîngă cele patru seriĭ ordinare).