tanău

TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.

TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Reg., adesea substantivat) Prost, tont.

TANĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

TANĂU s. v. martor.

tanắŭ și tănắŭ adj. m. (ung.). Mold. Fam. Prost, dobitoc. V. tălălăŭ și nătărăŭ.

tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

tanău s. v. MARTOR.