tamar

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec.

tamár s. n., pl. tamáre

tamár s. n., pl. tamáre

TAMÁR s. (rar) targă. (Cu ~ul se cară cărămizile pe schele.)

TAMAR s. (rar) targă. (Cu ~ se cară cărămizile pe schele.)