tabietliu

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. Care are (multe) tabieturi, p. ext. maniac, pedant. Te-aș învăța eu ce să faci; dar te știu tabietliu la pat. CARAGIALE, O. VII 177. – Variantă: tabietíu, -íe (CAMIL PETRESCU, O. II 146) adj.

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. și f. tabietlíi

TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.

TABIETLÍU adj., s. v. maniac.

TABIETLÍU ~e (~i) și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli

tabietliu adj., s. v. MANIAC.

tabietliu adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.