tărtan

tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].

tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].