săhăidac

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. (Regional) Leagăn de pînză purtat pe spate, în care femeile de la țară își duc copiii. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. ♦ Tolbă de săgeți.

săhăidác (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidáce

săhăidác s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidáce

SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.

SĂHĂIDÁC ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeți. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak

săhăidac n. tolbă: copilul plânge ’n săhăidac COȘBUC. [Rus. SAGAIDAKŬ].

sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.

săhăĭdác V. sahaĭdac.

săhăidac s. v. SĂGEATĂ. TOLBĂ.