superpune

SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super¹- + pune (după fr. superposer).

SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).

SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Învechit) A suprapune. Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179.

superpúne (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpún, 2 sg. superpúi, 1 pl. superpúnem; conj. prez. 3 să superpúnă; ger. superpunấnd; part. superpús

superpúne vb. pune

SUPERPÚNE vb. v. suprapune.

superpune v. a pune un lucru peste altul.

*superpún, V. suprapun.

*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse.

superpune vb. v. SUPRAPUNE.