stupefiere

STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. A produce uimire; a ului, a năuci, a surprinde. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

STUPEFIÉRE s. f. Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [Pr.: -fi-e-] – V. stupefia.

STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

STUPEFIÉRE, stupefieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [Pr.: -fi-e-] – V. stupefia.

STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A produce uimire, a ului. – Pronunțat: -fi-a.

stupefiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 stupefiáză, 1 pl. stupefiém (-fi-em); conj. prez. 3 să stupefiéze; ger. stupefiínd (-fi-ind)

stupefiére (livr.) (-fi-e-) s. f., g.-d. art. stupefiérii

stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)

stupefiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. stupefiérii; pl. stupefiéri

STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

STUPEFIÉRE s. v. uimire.

STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].

STUPEFIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a stupefia; încremenire, uluire, uimire. [Pron. -fi-e-. / < stupefia].

STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)

A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier

STUPEFIA vb. 1. a minuna, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu mă ~.) 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

STUPEFIERE s. minunare, surprindere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.)