studenție

STUDENȚÍE s. f. Stare, viață de student; timp în care cineva este student. – Student + suf. -ie.

STUDENȚÍE s. f. Stare, viață de student; timp în care cineva este student. – Student + suf. -ie.

STUDENȚÍE s. f. Starea, viața de student, timpul cînd cineva este student. În studenție, părinții nu-i mai trimiseră nimic. CAMILAR, N. II 110. [A avut] o studenție amarnică, nevoit adesea, la Viena, din lipsă de lumînare, să studieze la lumina felinarelor. CĂLINESCU, E. 32.

studențíe s. f., art. studențía, g.-d. art. studențíi, art. studențíei

studențíe s. f., art. studențía, g.-d. art. studențíei; pl. studențíi

STUDENȚÍE s.f. Timpul cât cineva este student; stare, viață de student. [Gen. -iei. / < student (pl.studenți) + -ie].

STUDENȚÍE s. f. timpul cât cineva este student; stare, viață de student. (< student + -ie)

STUDENȚÍE f. Perioadă în care cineva este student; stare de student. Ani de ~. [G.-D. studenției] /student + suf. ~ie

studenție, studenții s. f. (intl.) prima condamnare penală a unui infractor.