struțișor

7 definiții pentru struțișor

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț2; struțușor. – Struț2 + suf. -ișor.

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț2; struțușor. – Struț2 + suf. -ișor.

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Regional) Diminutiv al lui struț2, buchet mic de flori. Struțișor de viorele, Dulce ți-i gurița, lele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

struțișór s. n., pl. struțișoáre

struțișór s. n., pl. struțișoáre

STRUȚIȘÓR s. v. buchețel.

struțișor s. v. BUCHEȚEL.