stropșeală

STROPȘEÁLĂ, stropșeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) stropși. – Stropși + suf. -eală.

STROPȘEÁLĂ, stropșeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) stropși. – Stropși + suf. -eală.

STROPȘEÁLĂ, (1) stropșeli, s. f. 1. Faptul de a (se) stropși; vorbă aspră, urîtă, spusă răstit. Înțepă cu stropșeli repezi argatul somnoros și molîu. C. PETRESCU, R. DR. 341. Boule!... continuă, uitînd însă subit jargonul luminoaselor bulevarde și dînd-o pe vadul plebeu al stropșelilor din patria sa. id. A. R. 19. 2. (Regional) Denumire populară pentru epilepsie.

stropșeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stropșélii; pl. stropșéli

stropșeálă s. f., g.-d. art. stropșélii; pl. stropșéli

STROPȘEÁLĂ s. v. epilepsie, rachiu, răsteală.

stropșeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a stropși. Epilepsie.

stropșeală s. v. EPILEPSIE. RACHIU. RĂSTEALĂ.

stropșeálă, stropșeli, s.f. – 1. Băutură alcoolică, rachiu. 2. (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea, 1924), baiu cel mare: „De aici și pân la voi / Să ai stropșele și nevoi” (Bârlea, 1924, II: 340); „Celor apucați de stropșeală li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera)” (Calendar, 1980: 114). 3. Stâlcire. – Din stropși + suf. -eală (DEX, MDA).

stropșeálă, stropșeli, s.f. – (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea 1924), baiu cel mare: „De aici și pân la voi / Să ai stropșele și nevoi” (Bârlea 1924 II: 340); „Celor apucați de stopșeală li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera)” (Calendar 1980: 114). – Din stropși + -eală.