strofic

STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

strófic adj. m., pl. strófici; f. strófică, pl. strófice

strófic adj. m., pl. strófici; f. sg. strófică, pl. strófice

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ◊ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mișcare ~ă = mișcare tectonică verticală. (< fr. strophique)

STRÓFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch